Dicționar de termeni

16/02/2016

DICŢIONAR DE TERMENI

Acreditare furnizor– proces prin care furnizorul de servicii sociale îşi demonstrează propria capacitate funcţională, organizaţională şi administrativă în acordarea serviciilor sociale, cu condiţia respectării standardelor de calitate în vigoare, iar Statul recunoaşte competenţa acestuia de a furniza servicii sociale prin acordarea unui certificat doveditor, eliberat de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.

Licenţiere servicii sociale - se realizează în baza standardelor minime de calitate, ce reprezintă cerinţele minimale privind eficacitatea şi eficienţa activităţilor desfăşurate în raport cu nevoile beneficiarilor, obiectivele asumate, rezultatele aşteptate. Standardele minime de calitate, denumite în continuare standarde minime, constituie nivelul de referinţă a calităţii serviciilor sociale, iar îndeplinirea acestora este obligatorie şi se atestă prin licenţă de funcţionare.

Activităţi social-filantropice – intervenţii ale reprezentanţilor oricărei entităţi aflate în administraţia Bisericii Ortodoxe Române (parohii, protopopiate, asociaţii ale BOR) sau în coordonarea spirituală a acesteia (capele din spitale, penitenciare, ONG-uri constituite cu binecuvântarea Bisericii Ortodoxe Române etc.) cu scopul de a ajuta diverse categorii sociale aflate într-o stare de vulnerabilitate. Operaţional, vom înţelege prin activităţi filantropice toate prestaţiile care nu se realizează în interiorul serviciilor sociale acreditate sau în curs de acreditare.

Asistenţă socială – ansamblu de instituţii, programe, măsuri, activităţi profesionalizate de protejare a unor persoane, grupuri, comunităţi cu probleme sociale, aflate temporar în dificultate sau vulnerabilitate.

Beneficiar – persoană, familie sau grup destinatare al unor bunuri materiale sau spirituale ori al unor servicii.

Caz social – situaţia identificată şi înregistrată de un asistent social, care necesită intervenţia specializată a unui serviciu de protecţie şi asistenţă socială.

Entităţi acreditabile ca furnizori de servicii sociale – toate unităţile de observare care sunt pregătite/ pot/ îşi doresc să ofere servicii sociale conform standardelor legale în vigoare.

Familie defavorizată – familia care datorită unei anumite situaţii sociale (lipsa locuinţei, a unui loc de muncă etc.) cu care se confruntă pe o perioadă de timp, nu-şi poate asigura cu resursele proprii un trai minim de viaţă (din punct de vedere social, economic, cultural, politic) fiind necesară intervenţia serviciilor specializate.

Familie în dificultate – familia al cărei echilibru este afectat datorită apariţiei unei situaţii (dificile) pe care nu o poate rezolva cu resurse proprii (ex.: decesul tatălui care este singura persoană care asigură veniturile familiei).

Familie vulnerabilă – familia care prezintă anumite caracteristici (ex.: un membru al familiei este infectat cu HIV; un părinte este dependent de alcool; tratamente rele aplicate minorilor de către părinţi) care o predispun la dezechilibre în dinamica familiei.

Furnizor acreditat de servicii sociale – organizaţia publică sau privată care, în urma unui proces de autoevaluare internă şi evaluare externă, a obţinut dreptul de a furniza servicii, drept stipulat prin Certificatul de acreditare.

Intervenţie – implementarea planului prin serviciile identificate pentru atingerea obiectivelor de asistare socială

Manager de caz – profesionistul în asistenţă socială care este responsabil de instrumentarea unui caz social de la deschiderea şi până la închiderea acestuia. Managerul de caz stabileşte instrumentele şi tehnicile de lucru, elaborează planul de acţiune/ permanenţă şi coordonează intervenţia altor specialişti (psihologi, medici, jurişti etc.) în soluţionarea cazului.

Plan individual de intervenţie – document elaborat de o echipă multidisciplinară cu participarea beneficiarului/ reprezentantului său legal, în care sunt precizate serviciile furnizate beneficiarului în cadrul unităţii de asistenţă socială.

Servicii de îngrijire social-medicală – servicii sociale specializate care se adresează persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, bolnavilor cronici, persoanelor care suferă de boli incurabile, copiilor cu nevoi speciale, persoanelor victime ale violenţei în familie etc. Serviciile de îngrijire social-medicală sunt: a) servicii sociale, b) servicii medicale şi c) servicii conexe acestora.

Servicii sociale – ansamblul complex de măsuri şi acţiuni realizate pentru a răspunde nevoilor sociale individuale, familiale sau de grup, în vederea prevenirii şi depăşirii unor situaţii de dificultate, vulnerabilitate sau dependenţă, pentru protecţia persoanei, pentru prevenirea marginalizării şi excluziunii sociale, pentru promovarea incluziunii sociale şi în scopul creşterii calităţii vieţii.

Servicii sociale cu caracter primar (de prevenţie) – serviciile sociale care au drept scop prevenirea sau limitarea unor situaţii de dificultate ori vulnerabilitate, care pot duce la marginalizare sau excluziune socială.

Servicii sociale specializate – au drept scop menţinerea, refacerea sau dezvoltarea capacităţilor individuale pentru depăşirea unei situaţii de nevoie socială.

Strategie – ansamblu de măsuri organizatorice, tehnice şi economice şi de decizii optime care se iau într-o perioadă de timp în cadrul unei organizaţii, pentru a realiza activităţi eficiente pentru o bună utilizare a resurselor umane şi financiare. Strategia reprezintă cadrul care orientează alegerile ce determină natura şi direcţia organizaţiei şi reprezintă viziunea asupra imaginii viitoare a organizaţiei.